Ce este realitatea? Cum o percepem noi? Există ea fără noi, sau este o imagine creată în noi, dependentă de calităţile noastre interioare?

Pare evident—realitatea este tot ceea ce vedem în jurul nostru: case, oameni, întregul univers…. Realitatea este ceea ce putem vedea, pipăi, auzi, gusta şi mirosi. Aceasta este realitatea. Oare aşa e?

E dimineaţă. Îţi deschizi ochii şi te întinzi. E o nouă zi, soarele străluceşte, şi păsărelele ciripesc. Dar în adâncul tău simţi că ceva nu e în regulă. Te-ai trezit cu faţa la cearşaf, şi ultimul lucru pe care ai vrea să îl faci este să te ridici din pat. Dar îţi aduci aminte că ieri a fost o zi perfectă; ai ştiut că va fi o zi minunată din momentul în care te-ai trezit şi ai strălucit toată ziua. Şi azi, nici măcar nu vrei să te dai jos din pat.

Deci ce anume s-a schimbat de fapt? S-a schimbat realitatea? Sau tu te-ai schimbat?

Conform Cabalei, imaginea lumii aşa cum o ştim noi, de fapt, este inexistentă. “Lumea” este un fenomen simţit de fiinţele umane. Ea reflectă nivelul până la care calităţile unei persoane se potrivesc cu calitatea forţei abstracte din afara sa, forţa Naturii.

Aşadar ce este această forţă a Naturii care ne înconjoară? Cabaliştii o descriu ca pe acea însuşire a iubirii şi dăruirii absolute. Mai mult decât atât, ei explică că gradul de echivalenţă între însuşirile omului şi însuşirea Naturii este ceea ce omul percepe ca fiind “lumea”.

Ce înseamnă aceasta? Haideţi să folosim un receptor radio pentru a demonstra. Staţiile radio transmit în continuu, dar noi auzim emisiunile lor numai atunci când fixăm radioul pe o anumită frecvenţă. Cum anume “prinde” aparatul de radio emisiunea? Generează o frecvenţă internă care este identică cu undele de sunet care se propagă prin aerul din exteriorul său. Astfel, receptorul radio “a prins” emisiunea numai după ce şi-a modificat frecvenţa internă, dar undele de sunet au fost acolo tot timpul.

Cabaliştii arată faptul că noi percepem realitatea din afara noastră în acelaşi fel – în concordanţă cu “frecvenţa” pe care o generăm înăuntrul nostru.

Cu alte cuvinte, realitatea înconjurătoare este complet dependentă de calităţile noastre interioare. Aşadar, numai noi o putem modifica.

În continuare sunteti confuzi?

Viaţa persoanei este în interiorul său

Pentru a putea înţelege felul în care percepem noi realitatea, haideţi să ne imaginăm omul ca pe o cutie închisă cu cinci “găuri”: ochi, urechi, nas, gură şi mâini. Aceste organe reprezintă cele cinci simţuri ale noastre: văzul, auzul, mirosul, gustul şi pipăitul. Percepem realitatea prin aceste cinci simţuri. Variatatea de tonalităţi pe care le putem auzi, imagini pe care le putem vedea şi aşa mai departe, este complet dependentă de percepţia simţurilor noastre.

De exemplu, haideţi să privim puţin cum funcţionează sistemul nostru auditiv. Mai întâi, undele de sunet ajung lângă timpan şi provoacă vibraţia acestuia. Vibraţiile timpanului mişcă oasele din urechea medie, şi ca urmare a acestui fapt sunt trimise semnale către creier. Creierul, apoi, traduce undele de sunet în sunete sau voci. În acest fel auzim noi. Cu alte cuvinte, întregul proces auditiv are loc înăuntrul nostru. Toate celelalte simţuri ale noastre funcţionează în acelaşi fel.

Semnalele care ajung la noi prin toate simţurile noastre merg la centrul de control al creierului. Acolo, informaţia nou sosită este comparată cu informaţia existentă în memoria noastră.

Bazându-se pe această comparaţie, creierul nostru reproduce o imagine a unei lumi care pare să existe „în faţa” noastră. Acest proces crează sentimentul că trăim într-un anume „loc”, chiar dacă acel loc este, de fapt, înăuntrul nostru.

Deci ce anume percepem noi cu adevărat? Doar recţia noastră internă la stimuli externi – nu ceea ce e de fapt în afară. Noi suntem „închişi în cutia noastră”, aşadar nu putem spune cu adevărat ce e afară.

Imaginile noastre despre realitate, aşadar, rezultă din structura simţurilor noastre şi din informaţia existentă în creierele noastre. Cu ani în urmă, ştiinţa descoperea că prin stimularea electrică a creierului uman ne putea determina să credem că suntem într-un anumit loc sau situaţie.

De fapt, cercetătorii naturii ştiu că diferitele creaturi percep lumea diferit. Abilitatea unei pisici de a vedea prin întuneric este de şase ori mai mare ca a noastră. Simţul auzului la câine este mult mai ascuţit şi mai sensibil decât al nostru – câinii pot auzi sunete obişnuite cu mult înainte ca oamenii să le audă. Ochiul uman este reglat într-un spectru care variază între mov şi roşu. De aceea nu putem vedea unde mai scurte decât mov, ca de exemplu ultravioletele. Totuşi, albinele sunt capabile să perceapă radiaţiile ultraviolete şi să le folosească pentru a localiza diferitele tipuri de flori.

Asemenea exemple arată cu uşurinţă faptul că dacă oamenii ar avea alte simţuri, ar percepe o cu totul altă imagine a realităţii.

Totul a fost un vis

Cabaliştii ne explică faptul că omul poate percepe realitatea pe două niveluri, şi amândouă sunt complet influenţate de calităţi inerioare:

La primul nivel, însuşirea interioară a fiinţei umane este „egoismul”, care este opus însuşirii Naturii. Această însuşire a egoismului, pe care o posedăm în prezent, ne face să ne simţim separaţi de alţii, şi chiar ne încurajează să ne detasam de ceilalţi. Egoismul este de asemenea raţiunea pentru care imaginea noastră asupra realităţii este una a războiului, luptei, sărăciei şi corupţiei.

Totuşi, cu timpul experienţa noastră de viaţă ne determină să ne dăm seama că percepţia egoistă nu ne aduce satisfacţie adevărată, de vreme ce nu ne poate provoca plăcere de durată.

La cel de-al doilea nivel, mai înalt, însuşirea noastră interioară este iubirea şi dăruirea absolută – la fel ca şi însuşirea forţei Naturii. Cei care percep lumea în acest fel pot vedea cum toţi oamenii funcţionează ca părţile unui sistem, acţionând cu reciprocitate şi creind un cerc de nesfârşită plăcere.

Comform Cabalei, existenţa noastră la primul nivel este doar o fază prin care trecem, şi toată raţiunea acestei etape este de a ne permite să ne schimbăm în mod independent percepţia asupra realităţii. Cabaliştii, care au învăţat cum să îşi schimbe percepţia, definesc existenţa noastră actuală ca fiind „viaţa imaginară” sau „realitatea imaginară”.

Prin contrast, ei denumesc existenţa corectată, întreagă şi perfectă - „viaţa adevărată” sau „adevărata realitate”. Când îşi amintesc de percepţiile lor anterioare egoiste, aceştia le descriu ca pe un vis, spunând: „eram ca acei oameni care visau” (Psalmul 126:1)

Asta înseamnă că în acest moment adevărata realitate este ascunsă de noi. Nu o simţim deoarece noi ne percepem pe noi şi lumea, în concordanţă cu însuşirile noastre interne, care sunt egoiste acum.

În acest moment, nu simţim că toţi oamenii sunt conectaţi ca fiind unul, pentru că noi respingem o asemenea relaţie. Dorinţa egoistă imprimată în noi nu este interesată în asemenea conexiuni, şi acesta este motivul pentru care nu ne lasă să vedem adevărata imagine a realităţii.

Dacă am inversa egoismul nostru cu însuşirea Naturii – iubire şi dăruire – am simţi şi am percepe cu totul alte lucruri în jurul nostru pe care înainte nu le-am observat.

Mai mult decât atât, tot ceea ce vedeam înainte va arăta cu totul altfel – întreg, etern şi având un scop.

Aceasta este semnificaţia pe care o dau Cabaliştii, versului „Am văzut o lume inversată” (Talmudul Babilonian, Tratatul Pesachim).

Gustă şi vezi

Înţelepciunea Cabalei ne învaţă că scopul nostru în viaţă este acela de a ne ridica în mod independent din existenţa noastră prezentă şi limitată la existenţa adevărată şi eternă.

Cum facem asta? Singura cale de eliberare de percepţia egoistă este de a lua contact cu realitatea care există în afara acesteia. Pentru a face asta, avem nevoie de cărţi autentice despre Cabala, pentru că ele au fost scrise de acei care au descoperit adevărata imagine a realităţii. În cărţile lor, Cabaliştii ne povestesc despre realitatea perfectă, care este, de fapt, chiar lângă noi. Avem nevoie doar să ne schimbăm frecvenţele interne pentru "a putea prinde emisiunea".

Pe măsură ce persoana citeşte despre adevărata realitate, ceaţa se ridică treptat de pe simţurile sale şi începe să simtă realitatea. De fapt, Cabaliştii ne explică faptul că nu prin înţelegerea textului ne schimbăm însuşirile. Chiar dacă o persoană nu înţelege ce citeşte, dorinţa lui de a înţelege îi schimbă percepţia.

„Chiar dacă nu înţeleg ceea ce învaţă, prin dorul şi marea dorinţă de a înţelege ceea ce învaţă, aprind în persoana lor luminile care înconjoară sufletul... În acest fel, chiar dacă persoana nu are "vasele", atunci când se angajează în această înţelepciune şi menţionează numele luminilor şi ale vaselor legate de sufletul său, acestea imediat luminează înăuntrul său într-o oarecare măsură...”

Baal HaSulam,
”Introducere în Talmudul Eser Sefirot”

Diferenţa dintre senzaţia actuală a vieţii şi cea pe care am putea să o obţinem este imensă. Ca să o poată descrie într-o oarecare măsură, Cartea Zohar o compară cu diferenţa dintre lumina subţire a unei lumânări şi o lumină infinită, sau cu aceea dintre un grăunte de nisip comparat cu lumea întreagă. Totuşi, dacă vrei să şti cu adevărat ce înseamnă, Cabaliştii îţi recomandă să descoperi tu insuti.

„Gustă şi vezi că Domnul este bun”

Psalmii 34:8