Criza de hrană actuală a fost declarată un „tsunami tăcut” în ultimele titluri de ziare. Cabala explică rădăcina acestei probleme şi ne arată cum să îndepărtăm această ameninţare crescândă.
De fapt, lipsa hranei nu este ceva nou- ea a cuprins civilizaţia din vremea faraonilor care conduceau Egiptul. Numai în ultimii 50 de ani, foametea din Africa, Nordul Coreei, China şi Cambodgia a dus la moartea a milioane de oameni. Deci, de ce sunt conducătorii de azi aşa de îngrijoraţi de actuala situaţie?
În timpul faraonilor, o foamete in Egipt nu afecta triburile pribege din câmpiile Americii. În contrast, criza actuală afectează întreaga lume. Preţurile globale la mâncare au crescut cu 83% în ultimii trei ani, ajungându-se ca să fie aproape imposibil pentru naţiunile cele mai sărace să-şi hrănească oamenii. Mai mult de 70 de ţări de pe toate continentele se confruntă cu lipsuri critice. Mai mult de atât, foametea nu se mai limitează doar la ţările lumii a treia. Chiar şi ţările dezvoltate ca Statele Unite se confruntă cu preţuri mari la mâncare care sărăcesc fosta comfortabilă clasă mijlocie. Acum, foamea este într-adevăr globală.

Crearea Crizei

Experţii au identificat mai mulţi factori care au contribuit la criză, dar este evident că cererea de hrană creşte mult mai mult comparativ cu stocurile existente. Se estimează că sunt 6,5 miliarde de oameni care trăiesc pe întreaga planetă. Asta înseamnă că populaţia s-a mărit dublându-se sau chiar mai mult în ultimii 50 de ani. Sunt foarte multe guri de hrănit!
În plus, modurile noastre de consum se schimbă, Statele Unite fiind lideră în acest caz. Americanii mănâncă, mănâncă şi iar mănâncă! În ziua de azi, 64% dintre americani sunt obezi şi supraponderali. Şi problema nu e cât mâncăm, ci ce anume mâncăm. Vacile care ne furnizează nouă hamburgeri, fripturi şi lactate mănâncă cereale şi chiar multe. Asta înseamnă că scade cantitatea de cereale pentru consumul oamenilor, iar pământul care ar putea fi folosit pentru culturi e folosit pentru păscut.
Ţări în curs de dezvoltare precum China, devenind mai bogate, adoptă modul nostru de a mânca, plasând mai multe cereri în sistem. Obezitatea este în creştere în întreaga lume şi cererea de mâncare creşte colosal.
Rezultatul clar este că 100 de milioane de oameni au nevoie de ajutor doar pentru a supravieţui. Deja, cauze legate de nutriţie duc la moartea unui copil la fiecare cinci secunde. Şi când părinţii sunt incapabili să le asigure hrana copiilor lor, devin disperaţi.Protestele au început din Londra până în Yemen şi din Mexic în Africa şi s-au transformat în violenţe în câteva ţări.
Pare imposibil ca oamenii să se bată din cauza mâncării, iar copiii să fie înfometaţi până mor în mijlocul aşa-zisului progres al secolului 21. Aţi fi poate surprinşi să ştiţi că pământul este, de fapt, capabil să îi hrănească pe toţi! Agricultura de pe glob produce cu 17% mai multe calorii pe pesoană decât acum 30 de ani. Conform unui articol a CNN, din 8 mai 2008, cel mai mare economist, Jeffrey D. Sachs estima că ar costa, pentru fiecare persoană, 10 $ pentru a dubla producţia de mâncare a Africii. Totuşi, aceste ţări bogate, se pare că i-au lăsat pe aceşti ” cei mai săraci dintre săraci în propria lor mizerie”.
Deşi, în principiu, toţi ar trebui să fim fericiţi, în realitate vastele noastre resurse sunt cosumate de un număr relativ mic, în timp ce ceilalţi trăiesc fără necesităţile minime.

Privind întregul tablou

Înţelepciunea Cabalei explică că nu putem rezolva nimic până când nu vom fi conştienţi de originea problemelor- natura noastră egoistă. Cabaliştii, care au trecut de egoism şi au ajuns la o conexiune cu forţa altruistă a naturii, explică că această forţă altruistă ne împinge întotdeauna să fim echilibraţi şi în armonie cu ea. În acelaşi timp, totuşi, egoismul nostru e în continuă creştere. Contrastul tot mai mare dintre natura noastră egoistă şi forţa altruistă şi înaltă a naturii se vede în toate crizele din jurul nostru, fie ele economice, ecologice sau în recenta criză a mâncării.
Unii oameni încearcă să rezolve lucrurile prin acţiuni exterioare, ajutând cu mâncare sau cu donaţii în bani, dar acesta este doar un lucru minor în comparaţie cu adevărata problemă. Dacă nu înlăturăm natura noastră egoistă, n-am făcut de fapt nimic. Dezechilibrele vor creşte, problemele se vor agrava şi vor suferi din ce în ce mai mulţi oameni până când niciunul nu va mai avea scăpare. În final, suferinţa va fi întinsă la extrem încât vom fi forţaţi să realizăm că toate problemele noastre sunt cauzate de un singur lucru- natura noastră egoistă.

Crearea unui nou scenariu

Cabala sugerează că putem înlătura acest scenariu prin crearea altuia nou, unul în care să hotărâm să schimbăm natura noastră egoistă înainte ca suferinţa să nu ne mai lase nicio şansă. Metoda Cabalei este asemenea unei lupe care ne ajută să vedem originea problemelor noastre. Ne învaţă cum să ne dezvoltăm în armonie cu natura- cum să ne percepem pe noi înşine ca un organism uman unic, nu ca indivizi separaţi.
Criza mâncării este o reflecţie a divergenţei dintre egoismul nostru în continuă creştere şi forţa altruistă care ne împinge să lucrăm ca un singur corp. Ne arată că problema este în felul în care ne raportăm unul faţă de celălalt. Curând, oamenii nu vor mai simţi legătura dintre ei. Unii se vor ghiftui, în timp ce alţii vor muri de foame.
Imaginaţi-vă cum ar fi ca cei care consumă exagerat ar simţi junghiul foamei al celor care n-au. Cât timp credeţi că ne va lua pentru a rezolva această criză? Consumul exagerat s-ar opri aproape imediat şi fiecare ar renunţa la felul de a fi pentru a se asigura că toţi au mâncare destulă.
E greu pentru noi să recunoaştem că suntem sursa problemelor noastre. Vom explora toate alternativele posibile până când vom accepta singura soluţie adevărată- necesitatea de a ne schimba noi înşine. Pornind de la aceasta, Cabaliştii ne oferă metoda lor, care ne va ridica deasupra egoismului nostru şi ne vor deschide ochii asupra adevăratei realităţi din faţa noastră. Apoi, nu numai că nu vom mai merge împotriva dezvoltării noastre superioare, dar îi vom descoperi şi frumuseţea şi vom continua procesul nostru de punere în acord.