Cuprins

Focus al HaBoreh
Galim Ruhaniim
Olam Katan
Aviron Tas BaŞamayim
Keholeh lifney HaMelech
Nekudah ŞebaLev
Binyan im Maalit
Mitgaleh LeHuţ
Birur Nachon
Yahalom BeZol
Dinar Zahav
Maşal HaEved VeHaSarim
Leydat HaEnoşut HaMeuşeret
Leydah Ruhanit
Linşom Ruah
Kadur HaAreţ Moşech
Natnah HaAreţ Yevulah
Matar Al HaAreţ
Tikun HaTevah
Mechonah Muşlemet
Galgal BaHevrah
HaGuf Yodeah
Guf HaUmah
Koah HaRibuy
HaHenvani Mekif
Nefilat Erech
Matanat Hesed
Hachol Nimdad Lefi HaKlal
Abah Oseh Kelim
Maşal leKli Katan
Neeman Beytoh Şel HaAdon
Kol Koreh Elav
VeRak HaGhiborim
HaHevdel Beyn Kinah VeTeavah
HaMidot HaRaot
Roeh Et HaKolot
Rofeh Holim
Koah HaGvurah
Mahbeş HaHitpathut
Derech Kţarah Ve Derech Aruchah
Lemekubal Tafkid Meyuhad
Sifrey HaKabalah
Hotemet HaMelech
Oht Bet Hii Brachah
Oht Alef---Alufo şel Olam
BeSod Ehad Yehid U-Meyuhad
Mahţevet HaNeşamah
Asarah Kisuyim
Mahu Kav Emţayi
Ţaar HaŞhinah
Maşal LeBen Melech Gadol
Taam HaMan
Katuv BeLaşon HaZohar
Taamuh VeReuh
Kli LeŞefah
Şney Mişorim
Şmirah Yeterah

„Focus al haBoreh”

Ne focalizăm pe Creator

Ştiinţa cabala îl îndrumă pe OM,
Cum să se răsucească înăuntrul său
Pentru a-l regăsi pe Creator.

Aşa cum căutăm o vedere,
Prin lentila aparatului de fotografiat
Pe care o răsucim la dreapta şi la stanga,
Limpezind imaginea din ce în ce mai mult,
Pană cand deodată, hop!
Totul devine clar, vizibil.

Tot aşa omul se apropie de CREATOR,
Prin studiul ştiinţei cabala.

„Galim Ruhanim”

Undele spiritualităţii

Munca spirituală a omului ,
Este aceea de a-şi orienta inima
Şi simţurile,
Pregătindu-le să recepţioneze
Lumea spirituală.

Ca un radio,
În care răsuceşti un buton,
Şi atunci prinzi o undă
Din aer.

Tot astfel se orientează omul pe sine,
Şi se potriveşte din ce în ce mai mult
Cu lungimea undei spirituale.
Această orientare se numeşte „intenţie”: kavanah.

Şi dintr-odată
I se deschide larg o nouă dimensiune,
Şi i se relevă
universul spiritual.

„Olam katan”

 Lumea mică

Un copil mic - are o lume micuţă.
El nu vede
Şi nu cuprinde
Şi nu pricepe
Că în afara lui există o lume mult mai mare,

Şi chiar şi în lumea sa mică
I se spune
Că o parte îi aparţine,
Iar restul îi este interzis.

Dar tot mereu
Aceste graniţe
Devin mai largi,
Şi el începe să înţeleagă,
Că îi este permis totul.

Şi lumea văzută de el mai înainte,
Ca un mic balon,

Este din ce în ce mai mare.

Atunci vede strada,
Şi dincolo de stradă, oraşul,
Şi toată lumea,
Iar el se află pe globul pămantesc.

La fel este drumul
Spre descoperirea,
Treptata,
A Ştiinţei Cabala.

„Maşal ha'ţnon”

Fabula despre ridiche

Un vierme care s-a născut în ridiche,
Stă de colo şi reflectează,
Că toată lumea Creatorului
Este atat de amară,
Şi atat de întunecată,
Şi aşa de mică,
Precum este ridichea în care s-a născut.

Dar, în momentul în care a străbătut coaja ridichii,
Aruncand o privire în afara ei,
Se miră şi zice: „şi eu credeam că lumea este atat de mică,
Dar iată, văd înaintea mea o lume întreagă,
Plină de lumină, uriaşă, minunat de frumoasă!”

„Aviron tas baŞamayim”

Avionul zboară în zare

Stau 10 oameni
Privind avionul care zboară în zare,
Şi pare de departe,
În ochii spectatorilor,
Cat un ac de gămălie.

Şi unii dintre ei
Măresc avionul
De mai multe ori, cu binoclul.
Însă binoclul fiecăruia este altfel,
Unul măreşte mai mult,
Iar altul mai puţin.

Astfel rezultă că unul vede
Un avion de 4 metri,
Iar celălalt susţine că avionul are 3 metri,
Şi al treilea vede un avion de 2 metri,
Şi de fapt fiecare spune adevărul
Despre ceea ce EL vede.

Cu toate acestea, divergenţele dintre ei
Nu schimbă cu nimic avionul în sine,
Ci toate diferenţele
Depind numai de oamenii
Care privesc
Avionul din cer.

„Keholech lifney hamelech”

Ca şi cum ai păşi în faţa Regelui

Dupa multa mirare
Omul trecu dintr-un salt peste gard
Şi iată-l în grădină.
Şi de emoţie şi grabă,
Nu şi-a dat seama că merge în faţa regelui.
Şi că regele îi este aproape de tot,
Păşind înapoia lui.

Şi astfel, omul merge şi mulţumeşte, lăudand pe rege din toată inima.
Pregătindu-se a-l întalni.
Şi nu-şi dă seama că regele se află langă el.
Deoadată, se întoarse cu faţa,
Şi văzu că regele se află alături de el.

Se înţelege că în acel moment
El se bucură nespus
Şi începu să meargă pe urmele regelui,
Cu admiraţie şi nesfarşite laude
Căci regele se află înaintea lui, iar el îl urmează pe rege.

Şi astfel continuă să se plimbe,
Pană la intrare,
Şi se întoarse şi ieşi la locul său dinainte,
Iar regele rămase în grădină şi închise poarta.

Şi cand priveşte omul, după despărţire,
Şi nu mai are pe rege langă el,
El începe să tanjească după uşiţa grădinii,
de unde a ieşit,
Dorind iar, ca regele să fie înaintea sa.
Dar nu există nici o portiţă,
Ci, doar locul unde se aflase înaintea regelui prima oară,
Astfel încat regele se afla înapoia lui,
Fără să-şi dea seama.

 „Nekuda şebalev”

Punctul din Inimă

În decursul a mii şi mii de ani
Omul trece prin stadii de evoluţie
În această lume,

Pană cand, deodată
I se trezeşte „punctul din inimă”,
Acea stampila, insemnare, reşimoh, care este
„o parte a divinităţii superioare”,
„Helek elokah mimeal”.

Şi atunci el începe să se intrebe:
„care-mi este scopul vieţii?”
Şi i se face dor după ceva
Mai presus de lumea aceasta.

 „Binyan im Maalit”

Casa cu ascensor

Universul este o construcţie stabilă
Ca o casă în care
Sunt 125 de etaje,
Şi un ascensor cu care să urci şi să cobori:
Să  urci pană unde vrei să ajungi,
Şi să cobori pană unde vrei sa cobori.

Şi în afara omului însuşi,
Nimic nu se schimbă.
El este cel care pune ascensorul în mişcare,
Dacă să urce sau dacă să coboare etajele.

Acest ascensor
Ne este inima
Condiţiile din inimă,
Cum să se urce,
Cum să dorească să se înalţe.

„Mitgaleh lahutz”

Se dezvăluie celor dinafară

Igheret 35, rabaş

În timp ce inima se umple
Cu emoţii, mai mult ca oricand,
Ori că emoţia vine din lucruri bune,
Sau, doamne fereşte, din lucruri rele,
Atunci sentimentele sunt exprimate,
Ca un pahar prea plin cu apă, care se revarsă,
Tot astfel şi lacrimile, care sunt de prisos, vor să se elibereze.

„Birur Nahon”

O cercetare corectă

Iată, această clarificare,
Îl conduce spre drumul care merge
Deasupra raţiunii şi deasupra sentimentelor,
La a pretinde cunoaşterea perfectă a superiorului.

Cunoaşterea celui superior, daat haelion,
Se numeşte „credinţă şi dăruire”, emunah vehaşpaah,
Iar ştiinţa omului, daatoh şel ha-adam, reprezintă
„informaţie şi egoism”, yediah vekabalah.

„Yahalom Bezol”

Un diamant ieftin

Cetăţenii unui oraş au cumpărat un diamant
Şi cu toţii se bucură că au găsit un diamant foarte ieftin.
Şi unul dintre ei s-a trezit să întrebe:
Oare diamantul cumpărat astfel, este adevărat?

Însă toţi cetăţenii sunt nepricepuţi în privinţa diamantelor.
De aceea s-au adresat unui negustor isteţ,
Ca să le spună el cum este diamantul, adevărat sau nu,
Şi tare s-au bucurat afland că au un diamant genuin.

Dar atunci un altul se trezi să întrebe:
Oare negustorul în care s-au încrezut nu este un escroc?
Şi atunci a spus că el însuşi va învăţa această meserie,
Şi va deveni expert.
Astfel el studiază,
 Şi are succes!

"Dinar Zahav"

Un ban de aur

Un rege a dorit să trimită
O mare sumă de bani de aur
Fiului său, departe, în ţara de langă ocean.

Şi iată
Toţi sunt hoţi şi mincinoşi
La el în ţară,
Şi nu găseşte de fel
Un sol de încredere.

Ce făcu?

A schimbat banii de aur
În bănuţi,
Şi i-a trimis
Printr-o mulţime de soli,

Care nu mai aveau
Nici o poftă
Să se facă de ruşine
Pentru atat de puţin
Şi să strice onoarea
Împărăţiei.

„Maşal haeved vehasarim”

Fabula despre servitor şi miniştrii

Este povestea despre regele
Care a îndrăgit mult pe servul său.
Astfel a decis să-l avanseze
Şi să-l ridice deasupra tuturor miniştrilor,
Căci a văzut în inima servului
O dragoste adevărată, şi fidelitate totală.
                     
Dar nu era acceptabil
Ca regele să-l ridice astfel
Dintr-odată, fără vreo explicaţie clară,
Ci dimpotrivă,
A hotărît să dovedească tuturor,
Cu profundă înţelepciune,
Cat era de vrednic
Acest om, de onoarea
Care i se pregătea.

Ce a făcut?

I-a cerut să păzească
Intrarea la curtea regală
Şi l-a pus pe unul dintre miniştri
Înzestrat cu simţul umorului,
să se costumeze şi să se mascheze
ca luptător contra curţii regale,
în timp ce soldaţii regelui nu erau gata de luptă.

Ministrul execută porunca regelui,
Şi cu mare iscusinţă
Se prefăcu în duşman care se bate pentru
Cucerirea regatului.

Iar servul se luptă cu vitejie
Şi salvă pe rege,
Punandu-şi viaţa în pericol,
Încat văzură cu toţii devotamentul său
Faţă de rege.

Atunci  se dezvălui ministrul şi
Arătă cine este cu adevărat,
Şi cu toţii au ras cu poftă
Văzand că totul a fost un joc,
Şi omul şi-a dovedit talentul şi devotamentul
Ca un erou, plin de curaj.

Şi au ras şi mai mult
După ce le-a povestit ministrul
În toate amănuntele
Despre bătălia pe care s-a prefăcut a o conduce
Cu atata grozăvie şi cruzime
Pentru a-i face să radă mai apoi.

„Dar cu toate acestea
El este doar un serv!
Lipsit de studii şi diplome,
Şi cum este posibil să-l ridice deasupra tuturor sfetnicilor
Din curtea regală?”

Reflectă regele profund,
Şi-i spuse ministrului
Că va trebui din nou să se deghizeze,
Prefăcandu-se în hoţ de drumul mare
Şi ucigaş, care porneşte la luptă contra lui,

Fiindcă regele speră
Că de data aceasta
Iar se va dovedi servul devotat - neeman şi isteţ
Fara pereche
Şi demn de a fi ridicat la rangul cel mai înalt,
Deasupra tuturor sfetnicilor regelui.

Astfel îl declară pe serv
Trezorier, responsabil pe comorile regatului
Iar ministrul său se deghiză în haiduc,
Care încearcă să fure tezaurul regelui.

Dar servul, raspunzător de comorile regatului,
Se luptă cu vitejie contra haiducilor
Şi cu o fidelitate de nedescris,
Pană ce şi-au epuizat cu toţii puterile.

Atunci se dezvălui ministrul,
Şi iar s-au bucurat cu toţii,
Şi au ras sa se prapadeasca
Umpland palatul cu hohote de ras
Şi mai şi, decat prima dată.

Iar acum ştiu cu toţii
Că nu există deloc, nici haiduc, nici ucigaş sau vre-un hoţ,
În ţara regelui,
Şi aceştia toţi au jucat doar, o comedie,
Iar acel ministru, cu mare isteţime şi viclenie,
S-a prefăcut doar
A fi un talhar, deghizandu-se şi atat.