Liberul arbitru
Cine este „Eu”? Ce este „Eul”?
Ce este alegerea liberă a omului?
În aceasta lectie vom încerca să înţelegem cine suntem, ce este acest punct din mine care îl percepe pe „Eu”. După ce vom înţelege aceasta vom fi capabili să realizăm ce înseamnă liberul arbitru şi în ce situaţie eul/ego-ul îmi poate afecta într-adevăr viaţa.
Dacă toţi ne comportăm astfel încât să obţinem plăceri şi distracţii, automat fugim de suferinţă şi fugim după plăcere ca oricare alt animal. În timp ce animalele o fac imediat, omul poate să facă calcule pe termen lung. De exemplu: nu voi merge în străinătate acum, dar voi merge să studiez la universitate chiar dacă e lucrul cel mai puţin plăcut pentru mine deoarece, pe termen lung, această rută îmi va aduce o plăcere mult mai mare decât dacă aş merge acum peste hotare. Şi noi şi animalele facem continuu un calcul al beneficiilor: ce este mai folositor pentru mine? Ce anume mă va face mai fericit? Şi aşa ni se întâmplă de multe ori să nu primim atât de multă plăcere pe cât ne-am aştepta şi ne simţim apoi rău, ca un comerciant care a încheiat o afacere neprofitabilă. De aceea nu avem nicio alegere liberă aici deloc. Dacă ar fi să aleg între 10 kg de plăcere şi 20 kg de plăcere aş alege imediat 20 kg şi în acest mod aş putea fi condus de plăcere şi suferinţă să fac orice. Dacă privim înăuntrul nostru vedem cum rotiţele creierului nostru fac continuu calcule la o viteză foarte mare cum să primim o cantitate maximă de împlinire. E o maşină foarte sofisticată. Există, spre exemplu, oameni care doresc să-şi sacrifice propriile vieţi pentru ceilalţi. Obişnuim să-i apreciem foarte mult pe astfel de oameni care renunţă la ei pentru alţii, dar astăzi ne este clar că totul a fost calculat, având în vedere că în acele exemple moartea ar fi de preferat decât viaţa fără acel prieten, ori cu sentimentul că n-am făcut tot ceea ce puteam face pentru propria ţară. Cum aş putea să trăiesc mulţi ani cu suferinţa interioară datorată vinăvăţiei sentimentelor? Calculul înseamnă întotdeauna ceea ce obţin eventual din el. O persoană poate să se comporte într-un fel, în timp ce o altă persoană poate să facă un calcul complet diferit şi să fugă fără niciun sentiment de vinovăţie. Chiar dacă în ambele cazuri persoanele au avut un comportament complet diferit, ei şi-au făcut amândoi un calcul complet egoist despre unde vor câştiga mai mult, deşi pare, privit din exterior, că au avut motive complet diferite.
Putem merge chiar mai departe şi să spunem că niciunul din cei doi nu au ales cea mai mare plăcere. Eu nu aleg de unul singur ce este plăcerea, ci societatea alege pentru mine, societatea hotărăşte pentru mine ce înseamnă să reuşeşti în viaţă, că a studia într-o universitate este o mare plăcere, că a călători peste hotare înseamnă distracţie. Societatea hotărăşte cum să mă îmbrac, cum să stau, cum să vorbesc şi cum să mănânc şi asta nu pentru că aşa vreau eu să mă îmbrac, ori să mănânc, ori să vorbesc. Poate aş prefera să umblu dezbrăcat vara sau să înjur fiecare a doua persoană pe stradă, dar societatea mă face să simt că nu e nimic mai plăcut decât să fiu ascultător.
Evident, dacă aş fi fost luat, o bucată de carne scoasă din pântecul mamei mele, şi aruncat în India, aş fi fost crescut să fiu un bun indian cu aspiraţiile indianului, cu felul de a vorbi a indianului, cu felul de a fi al indianului. Se dovedeşte astfel că sunt complet înrobit, că sunt legat cu funii de oţel, în toate mişcările mele la preferinţele şi felul de a fi al celorlalţi, de fapt a societăţii mele. Şi dacă e aşa, atunci unde este libertatea mea de a alege? Şi de ce simt că am o „personalitate”?
Şi dacă, într-adevăr, nu am nicio libertate de alegere atunci sunt ca o păpuşă pe sfoară condusă de plăcere şi suferinţă şi nu sunt nici liber, nici independent. Eu, de fapt, nu fac deloc ceea ce vreau aşa că nu este nicio justificare pentru o răsplată sau pentru o pedeapsă, niciun rost de a da medalii oamenilor de succes sau de a pedepsi criminalii. Există o problemă aici care nu e simplă: oamenii religioşi ar putea spune că Dumnezeu conduce totul şi că trebuie să avem încredere în el, slavă Domnului, dar cum au ajuns oamenii din vechime la acest lucru? Suntem prizonierii naturii oarbe? Suntem noi, cei înţelepţi, cei înţelegători, cei raţionali, manevraţi ca nişte păpuşi pe sfoară de o forţă fără creier? Cine ştie unde ne-ar putea duce?
Desen:
Fundaţia este în întreg creierul omului, în inconştient, şi toate tendinţele se dezvăluie acolo. O tendinţă poate să apară în forma ei opusă, de aceea se spune că ce este ascuns în inima tatălui se dezvăluie în fiu. Spre exemplu, tatăl ar fi putut fi generos şi fiul zgârcit, tatăl ar fi putut fi bun şi fiul rău. E important să înţelegem că în Cabala nu vorbim despre tatăl biologic, care mi-a dat viaţă în această lume, ci tată înseamnă starea precedentă ( scrieţi pe tablă clar: tată = starea mea precedentă).
Proprietăţile inerente care nu s-au schimbat- omul ca fundaţie este plasat în mediul înconjurător, adică în societate şi, ca şi grâul care este afectat de soare, vânt, ploaie, minerale, la fel şi omul este afectat de mediul înconjurător şi tendinţele sale capătă bunul simţ şi experienţa de la societate. De exemplu, dacă cineva s-a născut zgârcit el va căuta fapte şi va crede că a fi zgârcit este bine şi în acest fel consideră ca fiind al lui ceea ce primeşte de la societate, ca şi cum ar fi fost întotdeauna în el. Ori, de exemplu, dacă cineva s-a născut cu nevoia de a fi întotdeauna pe primul loc, societatea va determina dacă să fii pe primul loc înseamnă să fii un milionar sau un model sau un profesor. Un om care a primit o astel de educaţie va crede, în timp, că trebuie să fie profesor.
A treia componentă- obşnuinţa devine o a doua natură, însemnând acele proprietăţi care se schimbă sub acţiunea forţelor externe. Dar cum se schimbă? Prin obişnuinţele pe care societatea le încrustează în om, de exemplu, dacă cineva tinde să meargă aplecat şi de fiecare dată când merge aşa societatea l-ar pedepsi, el şi-ar dezvolta foarte repede un obicei, fiindu-i frică să umble aplecat deoarece ar simţi durerea loviturii cu mult înainte de a se îndoi. Şi astfel tendinţele omului se schimbă, uneori chiar în direcţie opusă, fiind diferit de grâu, de vegetal care nu este capabil să-şi schimbe proprietăţile.
A patra componentă este care experienţe ale fundaţiei, datorate forţelor exterioare, acţionează asupra ei independent, aşa cum economia sau dezastrele naturale funcţionează după propriile reguli, fără nicio legătură cu omul. Prin funcţionarea lor independentă ele îl afectează pe om în sensul bun sau în sensul rău.
Puteţi să vă gândiţi şi la alte componente? ( Probabil că nu vor putea- Baal-Hasulam scrie că nu mai sunt şi altele).
Cu alte cuvinte, nu pot să evit să fiu influenţat de plăcere şi de suferinţă sau de mediul înconjurător, dar pot să aleg să trăiesc în Africa sau India, să aleg un mediu care mă va împinge spre câştigul de bani sau spre spiritualitate.
De aceea, dacă fiecare dintre noi îşi va forma mediul, prietenii, studiile şi timpul său liber într-un mod înţelept va putea să-şi răsfrângă starea viitoare la starea actuală.
În cursul următor vom pătrunde puţin mai adânc în încercarea de a înţelege unde a început procesul, care sunt treptele la baza creaţiei, secretele universului. Dacă le vom cunoaşte vom vedea cum totul se potriveşte lor. Dar toate acestea vor fi săptămâna viitoare. Întrebări?
Ce este alegerea liberă a omului?
În aceasta lectie vom încerca să înţelegem cine suntem, ce este acest punct din mine care îl percepe pe „Eu”. După ce vom înţelege aceasta vom fi capabili să realizăm ce înseamnă liberul arbitru şi în ce situaţie eul/ego-ul îmi poate afecta într-adevăr viaţa.
Conferinţa propriu-zisă
Vedem cum de-a lungul istoriei umanitatea a dus lupte pentru libertate, pentru eliberarea din robie, pentru independenţa naţiunilor, pentru drepturile individului etc. Nu numai oamenii, dar chiar şi animalele, când sunt puşi în cuşti mor încet şi îşi pierd complet vitalitatea. Fiecare vrea să fie liber şi fericit, să fie independent. Dar ce este acest concept pe care îl numim libertate sau independenţă? L-am folosit atât de mult încât s-a demonetizat. Pentru a vrea să fim liberi trebuie să presupunem că fiecare persoană are posibilitatea de a fi independent, că acest concept există în ea, altfel n-am încerca s-o obţinem- nu există nicio irosire în natură.Plăcere şi suferinţă
Dar când observăm acţiunile omului vedem că el acţionează fără constrângere. Ce înseamnă asta?Dacă toţi ne comportăm astfel încât să obţinem plăceri şi distracţii, automat fugim de suferinţă şi fugim după plăcere ca oricare alt animal. În timp ce animalele o fac imediat, omul poate să facă calcule pe termen lung. De exemplu: nu voi merge în străinătate acum, dar voi merge să studiez la universitate chiar dacă e lucrul cel mai puţin plăcut pentru mine deoarece, pe termen lung, această rută îmi va aduce o plăcere mult mai mare decât dacă aş merge acum peste hotare. Şi noi şi animalele facem continuu un calcul al beneficiilor: ce este mai folositor pentru mine? Ce anume mă va face mai fericit? Şi aşa ni se întâmplă de multe ori să nu primim atât de multă plăcere pe cât ne-am aştepta şi ne simţim apoi rău, ca un comerciant care a încheiat o afacere neprofitabilă. De aceea nu avem nicio alegere liberă aici deloc. Dacă ar fi să aleg între 10 kg de plăcere şi 20 kg de plăcere aş alege imediat 20 kg şi în acest mod aş putea fi condus de plăcere şi suferinţă să fac orice. Dacă privim înăuntrul nostru vedem cum rotiţele creierului nostru fac continuu calcule la o viteză foarte mare cum să primim o cantitate maximă de împlinire. E o maşină foarte sofisticată. Există, spre exemplu, oameni care doresc să-şi sacrifice propriile vieţi pentru ceilalţi. Obişnuim să-i apreciem foarte mult pe astfel de oameni care renunţă la ei pentru alţii, dar astăzi ne este clar că totul a fost calculat, având în vedere că în acele exemple moartea ar fi de preferat decât viaţa fără acel prieten, ori cu sentimentul că n-am făcut tot ceea ce puteam face pentru propria ţară. Cum aş putea să trăiesc mulţi ani cu suferinţa interioară datorată vinăvăţiei sentimentelor? Calculul înseamnă întotdeauna ceea ce obţin eventual din el. O persoană poate să se comporte într-un fel, în timp ce o altă persoană poate să facă un calcul complet diferit şi să fugă fără niciun sentiment de vinovăţie. Chiar dacă în ambele cazuri persoanele au avut un comportament complet diferit, ei şi-au făcut amândoi un calcul complet egoist despre unde vor câştiga mai mult, deşi pare, privit din exterior, că au avut motive complet diferite.
Putem merge chiar mai departe şi să spunem că niciunul din cei doi nu au ales cea mai mare plăcere. Eu nu aleg de unul singur ce este plăcerea, ci societatea alege pentru mine, societatea hotărăşte pentru mine ce înseamnă să reuşeşti în viaţă, că a studia într-o universitate este o mare plăcere, că a călători peste hotare înseamnă distracţie. Societatea hotărăşte cum să mă îmbrac, cum să stau, cum să vorbesc şi cum să mănânc şi asta nu pentru că aşa vreau eu să mă îmbrac, ori să mănânc, ori să vorbesc. Poate aş prefera să umblu dezbrăcat vara sau să înjur fiecare a doua persoană pe stradă, dar societatea mă face să simt că nu e nimic mai plăcut decât să fiu ascultător.
Evident, dacă aş fi fost luat, o bucată de carne scoasă din pântecul mamei mele, şi aruncat în India, aş fi fost crescut să fiu un bun indian cu aspiraţiile indianului, cu felul de a vorbi a indianului, cu felul de a fi al indianului. Se dovedeşte astfel că sunt complet înrobit, că sunt legat cu funii de oţel, în toate mişcările mele la preferinţele şi felul de a fi al celorlalţi, de fapt a societăţii mele. Şi dacă e aşa, atunci unde este libertatea mea de a alege? Şi de ce simt că am o „personalitate”?
Şi dacă, într-adevăr, nu am nicio libertate de alegere atunci sunt ca o păpuşă pe sfoară condusă de plăcere şi suferinţă şi nu sunt nici liber, nici independent. Eu, de fapt, nu fac deloc ceea ce vreau aşa că nu este nicio justificare pentru o răsplată sau pentru o pedeapsă, niciun rost de a da medalii oamenilor de succes sau de a pedepsi criminalii. Există o problemă aici care nu e simplă: oamenii religioşi ar putea spune că Dumnezeu conduce totul şi că trebuie să avem încredere în el, slavă Domnului, dar cum au ajuns oamenii din vechime la acest lucru? Suntem prizonierii naturii oarbe? Suntem noi, cei înţelepţi, cei înţelegători, cei raţionali, manevraţi ca nişte păpuşi pe sfoară de o forţă fără creier? Cine ştie unde ne-ar putea duce?
Legea cauzalităţii
Înainte de a putea înţelege de unde vine „Eul” meu, trebuie să observăm în natură că fiecare detaliu al realităţii, neînsufleţite, vegetale, animale sau a vorbirii acţionează conform legii cauzei şi efectului. Fiecare stare se trage dintr-o stare anterioară care a determinat-o şi va determina starea următoare care va rezulta din ea. Pentru a ne înţelege situaţia noastră trebuie să înţelegem ce am fost înainte şi încotro mergem, altfel nu vom putea înţelege realitatea. Fără un scop şi fără experienţă, fără niciun sentiment legat de trecut sau de viitor, cum ar putea omul să ştie ce trebuie să facă?Patru factori
Baal Hasulam ( daţi o scurtă explicaţie despre cine a fost el şi în ce perioadă a trăit) scrie în articolul “ Libertatea”, care a apărut în publicaţia Cabalistică pe care a fondat-o în Ierusalim cu scopul de a răspândi înţelepciunea la începutul secolului şi care a fost închisă pentru că evreii religioşi au arătat-o autorităţilor britanice mandatare, explică că fiecare formaţiune care a fost creată în realitatea noastră provine din momentul creaţiei în care ceva a fost creat din nimic. Din acel moment, fiecare fiinţă, detaliu, gând, obiect din realitatea noastră se dezvoltă printr-o combinaţie a patru componente principale care a dus la starea actuală şi pe care continuă să o dezvolte până la starea finală, ehilibrată şi perfectă. Aceasta ne include şi pe noi. Cele patru componente sunt: ( scrieţi pe tablă)- Fundaţia
- Cauză şi efect inerente fundaţiei- partea existentă a proprietăţilor care nu se schimbă
- Cauză internă şi efect- proprietăţile fundaţiei care se schimbă datorită contactului cu forţele exterioare
- Cauză şi efect a forţelor exterioare ori a obiectelor, acţionând asupra fundaţiei din exterior.
Fundaţia
Aşa cum am spus, nu există nimic în natură care să fie creat după momentul creaţiei, ci totul evoluează din stările anterioare. Esenţa care a fost creată în momentul creaţiei şi care trece constant prin schimbări externe se numeşte fundaţie. În interiorul acestei esenţe e integrată starea ei perfectă şi echilibrată, care este scopul ei, conducând-o constant spre evoluţie.Cauză internă şi efect
Dacă luăm ca exemplu grâul care a fost semănat în pământ şi a putrezit ca să ajungă sămânţă, sămânţa aceea, esenţa grâului, este fundaţia. Dar această fundaţie are propriile însuşiri intrinseci care nu se schimbă. Esenţa numită grâu se poate schimba de la grâul matur la sămânţă, de la grâul putrezit la grâul măcinat, dar grâul nu va fi niciodată orz sau altceva pentru că însuşirile esnţiale nu se schimbă niciodată. Şi la fel este şi cu ordinea stărilor sale: descompunere, creştere, maturizare- şi nu creştere, descompunere, maturizare. Sau apa de exemplu; apa va fi întotdeauna apă, indiferent de starea sa, aceea de vapori în nori sau de ploaie care cade pe pământ formând râuri, mări şi lacuri şi devenind iar vapori, ceva din ceva- o esenţă internă care nu se schimbă.Cauză şi efect datorat contactului cu forţele externe
Dacă continuăm cu exemplul grâului, putem observa că grâul se poate schimba în calitate şi cantitate ca un rezultat al contactului cu vântul şi ploaia, soarele sau sănătatea, un anume tip de sol şi s-ar putea ca aceeaşi sămânţă de grâu să rămână doar sămânţă datorită unor cauze negative sau se poate dezvolta într-un întreg câmp de grâu auriu, copt pe deplin şi frumos. Asta înseamnă că al treilea element este de asemenea legat în interior de proprităţile fundaţiei- încă legat de grâu şi nu de grâne, dar, spre deosebire de al doilea element care nu se schimbă trecând prin sămânţă, creştere, maturitate, putrezire, al treilea element, calitatea şi cantitatea lui, se poate schimba.Cauza şi efectul forţelor exterioare
Forţele exterioare nu au legătură directă cu grâul, cum ar fi sănătatea, ploaia, vântul, umiditatea sau ca ceva viu în proximitate cum ar fi căldura, mineralele care sunt în pământ sau vegetaţia sălbatică.Desen:
Cele patru componente la om
Fundaţia- baza materială, esenţa care a fost transferată de la un lucru la altul, fructul spiritului părinţilor săi care i-au dat viaţă. Căderea sămânţei include puteri ascunse care trec prin transformări ale formei ca la grâu şi trec inerent de la o generaţie la alta. Derivând de aici, tendinţe diferite sunt dezvăluite în oameni: tendinţa de a crede, tendinţa de a critica, tendinţa spre material, tendinţa spre idei, zgârcenie, toleranţă, vitejie, timiditate.Fundaţia este în întreg creierul omului, în inconştient, şi toate tendinţele se dezvăluie acolo. O tendinţă poate să apară în forma ei opusă, de aceea se spune că ce este ascuns în inima tatălui se dezvăluie în fiu. Spre exemplu, tatăl ar fi putut fi generos şi fiul zgârcit, tatăl ar fi putut fi bun şi fiul rău. E important să înţelegem că în Cabala nu vorbim despre tatăl biologic, care mi-a dat viaţă în această lume, ci tată înseamnă starea precedentă ( scrieţi pe tablă clar: tată = starea mea precedentă).
Proprietăţile inerente care nu s-au schimbat- omul ca fundaţie este plasat în mediul înconjurător, adică în societate şi, ca şi grâul care este afectat de soare, vânt, ploaie, minerale, la fel şi omul este afectat de mediul înconjurător şi tendinţele sale capătă bunul simţ şi experienţa de la societate. De exemplu, dacă cineva s-a născut zgârcit el va căuta fapte şi va crede că a fi zgârcit este bine şi în acest fel consideră ca fiind al lui ceea ce primeşte de la societate, ca şi cum ar fi fost întotdeauna în el. Ori, de exemplu, dacă cineva s-a născut cu nevoia de a fi întotdeauna pe primul loc, societatea va determina dacă să fii pe primul loc înseamnă să fii un milionar sau un model sau un profesor. Un om care a primit o astel de educaţie va crede, în timp, că trebuie să fie profesor.
A treia componentă- obşnuinţa devine o a doua natură, însemnând acele proprietăţi care se schimbă sub acţiunea forţelor externe. Dar cum se schimbă? Prin obişnuinţele pe care societatea le încrustează în om, de exemplu, dacă cineva tinde să meargă aplecat şi de fiecare dată când merge aşa societatea l-ar pedepsi, el şi-ar dezvolta foarte repede un obicei, fiindu-i frică să umble aplecat deoarece ar simţi durerea loviturii cu mult înainte de a se îndoi. Şi astfel tendinţele omului se schimbă, uneori chiar în direcţie opusă, fiind diferit de grâu, de vegetal care nu este capabil să-şi schimbe proprietăţile.
A patra componentă este care experienţe ale fundaţiei, datorate forţelor exterioare, acţionează asupra ei independent, aşa cum economia sau dezastrele naturale funcţionează după propriile reguli, fără nicio legătură cu omul. Prin funcţionarea lor independentă ele îl afectează pe om în sensul bun sau în sensul rău.
Puteţi să vă gândiţi şi la alte componente? ( Probabil că nu vor putea- Baal-Hasulam scrie că nu mai sunt şi altele).
Liberul arbitru
Din cele de până acum putem vedea că deşi nu putem schimba fundaţia- dorinţa care este reprezentată de plăcere şi suferinţă ca o păpuşă pe sfoară, noi putem să influenţăm alte 3 componente schimbând mediul înconjurător şi căpătând un obicei care devine a doua noastră natură.Cu alte cuvinte, nu pot să evit să fiu influenţat de plăcere şi de suferinţă sau de mediul înconjurător, dar pot să aleg să trăiesc în Africa sau India, să aleg un mediu care mă va împinge spre câştigul de bani sau spre spiritualitate.
Concluzie
Având în vedere tot ceea ce s-a spus, e acum foarte clar pentru noi că singura alegere pe care o face omul este cea a mediului înconjurător, să-l îmbunătăţească şi să-l crească, ca un copil care moşteneşte un câmp de grâu de la tatăl său şi investeşte în mineralele solului, în udarea corectă şi în înlăturarea vegetaţiei sălbatice. Dacă grâul nu va creşte corect va fi doar din cauză că el nu a luat în considerare societatea. Aşa cum a fost explicat, odată ce este plantată sămânţa într-un mediu starea ei viitoare este constrânsă spre bine sau spre rău, aşadar o persoană ar trebui să decidă cum şi unde vrea să fie în viitor şi să aleagă sau să-şi consolideze în consecinţă mediul la prezent deoarece în acest fel el îşi determină viitorul. Aşa cum este scris: „ Fă-te pe tine însuţi profesor şi câştigă-ţi un prieten.” Sunt câteva exemple în acest sens printre Cabalişti cum ar fi Rabbi Yossi care a dat mulţi bani pentru a- şi părăsi oraşul, ştiind că indiferent cât de bine era pregătit, trebuia să trăiască într-un mediu prielnic.De aceea, dacă fiecare dintre noi îşi va forma mediul, prietenii, studiile şi timpul său liber într-un mod înţelept va putea să-şi răsfrângă starea viitoare la starea actuală.
În cursul următor vom pătrunde puţin mai adânc în încercarea de a înţelege unde a început procesul, care sunt treptele la baza creaţiei, secretele universului. Dacă le vom cunoaşte vom vedea cum totul se potriveşte lor. Dar toate acestea vor fi săptămâna viitoare. Întrebări?