Unii dintre noi sunt prea buni, unii sunt prea stricti. Unii se poarta cu un copil cu bunatate si strictete, dar nu fac asta in mod consecvent. Cateodata suntem prea ingaduitori cu copiii nostri si le permitem sa fie nerecunoscatori si sa nu fie rezonabili, sau cateodata devenim prea stricti, reprimandu-le sentimentele prin superioritatea noastra. Folosind astfel de metode este imposibil sa obtinem rezultatele dorite. In aceasta situatie nu poate fi un singur mod de comportament. Iubirea si diferite restrictii trebuie sa fie echilibrate, adica sa fie corect corelate una cu alta, si ar trebui orientate catre dezvoltarea corecta a unui copil, pentru binele lui. Stim ca multi adulti care nu pot face fata la problemele lor, au fost rasfatati in copilarie. Pare sa fie foarte usor sa fii si strict si bun in acelasi timp, dar in realitate este foarte dificil. Principalul obstacol in realizarea acestui lucru este egoismul uman. Iubirea pentru copii este si ea o dorinta egoista. O persoana isi iubeste propria continuitate in copiii sai, ceea ce el nu a putut realiza.

De ce sunt parintii indulgenti si isi rasfata copiii? Putem mentiona cateva motive.

1. Parintii sunt prea indulgenti cu copiii lor, pentru a-i proteja de experiente neplacute. Ei considera ca aceasta poate impiedica temerile si senzatiile ca el nu este iubit. Parintii stiu ca ceea ce fac poate fi placut pentru copil pe moment, totusi nu inteleg, ca asta poate cauza neplaceri in viitor.

2.  Unii parinti nu suporta starea de frustrare si sufera daca, copilul lor nu primeste ce vrea. Din acest motiv ei cedeaza in fata copilului. De fapt, acesti parinti sunt indulgenti cu ei insisi.

3. Ceilalti vor sa fie considerati “cei mai buni parinti “ din lume. Vor ca, copilul lor sa ii iubeasca si sa fie dependent de ei. Cand cedeaza in fata unui copil care plange, motivul pentru asta nu este pentru ca poate fi dureros pentru ei sa il vada plangand, ci pentru ca, copilul sa nu ii considere rai si sa nu ii mai iubeasca.

4. Multi parinti isi rasfata copiii, pentru ca nu vor ca acestora sa le lipseasca ceea ce lor le-a lipsit in copilarie. Unii oameni dau prea multa atentie statutului lor, care se refera la posesiunea de obiecte materiale. Se simt inferiori atunci cand cred ca, copilul lor duce lipsa de ceva, in comparatie cu alti copii. Pentru astfel de parinti este extrem de important sa demonstreze ca sunt unii dintre cei mai buni si cei mai bogati parinti.

Se dovedeste ca un copil devine rasfatat si alintat ca rezultat al actiunilor parintilor, cand acestia permit dorintelor lor hipertrofice, de a se simti bine si iubiti.

Iubirea pentru un copil trebuie sa il formeze in mod corect, dar sa nu ii dea tot ce vrea pe moment.

“A iubi un copil” inseamna a iti divide comportamentul intre iubire si strictete, sa opui un lucru celuilalt in mod corect, de dragul celui pentru care faci toate astea. Din acest motiv obiceiurile noastre egoiste ar trebui controlate in permanenta. Ar trebui sa le intelegem si sa nu le permitem sa ne controleze comportamentul, reactiile, si sa impiedice relatiile corecte cu un copil.

In acest caz cresterea unui copil va fi o placere si o bucurie adevarata pentru noi!

Ziarul “New Humanity”-Noua Umanitate