Voi ştiţi dece tuturor le plac legendele ?
Pentru că legenda este lucrul cel mai intelept din lume.
Totul în lumea asta este trecător, însă legendele adevărate rămân.

Legendele sunt pline cu atât de multă înţelepciune,
Încât pentru a povesti o legendă trebuie să şti multe lucruri
Trebuie să vedem ceea ce alţii nu văd
Şi pentru asta trebuie să trăim mult.

Bătrân ,după cum e scris în cartea cea mare şi veche a magicienilor,
bătrân este o persoană care a obţinut înţelepciunea.
De aceea bătrânii ştiu să povestească legende.

Şi copii
Copiilor le plac să asculte legende.
Pentru că au imaginaţie să vadă nu numai ce văd alţii
Şi să gândească nu numai ce gândesc alţii

Şi dacă un copil creşte
şi continuă să vadă cea ce nu văd ceilalţi
atunci, el devine înţelept,şi se numeşte
“ bătrân care a dobândit înţelepciunea” .

Pentru că vede ceea ce nu văd ceilalţi
el ştie că imaginaţia este adevărată,
şi astfel rămâne copil, copil înţelept.
Precum este scris în cartea cea mare şi veche a magicienilor,
Cartea Zohar.

Legenda unui Magician

A fost o dată un Magician
mare,
generos,
frumos
şi cu o inimă bună.

Dar tocmai pentru că avea o inimă atât de bună,
El nu ştia cui să-i dea,
cu cine să împartă,
cui să-i împărtăşească toată bunătatea lui.

Îi lipsea cineva cu care să se joace,
cineva de care să-i pese,
cineva...
de care să aibe grijă
şi la care să se gândească.

Cineva care şi el la rândul lui
Să nu aibe pe nimeni,
Să-i lipseasca o legătură cu cineva.
Pentru că este tare trist să fi singur.

Ce să facă ?

S-a gândit;
Dacă am să fac o piatră,
Chiar şi una mititică dar frumoasă,
Poate o să-mi fie de ajuns.

Am să mângâi piatra
Şi am să simt tot timpul că cineva este lângă mine.
Şi la amândoi împreună o să ne fie bine.
Pentru că este tare trist să fi singur.

A făcut CIAKC,cu bagheta magică,
Şi lângă el a apărut o piatră.
Exact cum a vrut.
Imediat a început să mângâie piatra,
Să o îmbrăţişeze şi să îi vorbească.
Însă piatra nu i-a răspuns.
A rămas rece şi neânsufleţită.

Şi chiar dacă o lovea,
şi chiar dacă o îmbrăţişa
ea rămânea la fel.
O piatră care nu simţea.

Însă magicianului cel mare,
care era atât de bun la inimă,
Nu îi era deajuns o astfel de relaţie
Cu piatra cea mică, care
Nu simţea nimic şi nu-i răspundea.

A încercat iar.
Şi a creeat încă o piatră,
şi încă una
şi încă multe stânci...şi dealuri.
Munţi şi continente,
Pământul şi Luna şi universul întreg,
Însă la fel ca piatra erau toate .

Şi din nou el a simţit
Că este tare trist să fi singur.

În tristeţea lui s-a gândit,
poate că în loc de piatră am să fac o plantă.
O plantă frumoasă,
O plantă din care o să crească
O floare frumoasă.
Şi îi voi da tot ceea ce va avea nevoie.

Am să o ud cu apă.
Am să o scot la aerul proaspăt,
Am să o pun la lumina soarelui
Şi chiar am să-i cânt, ca floarea să se bucure.
Şi astfel la amândoi împreună,
ne va fi bine.
Pentru că e tare trist să fi singur.

A făcut CIAKC, cu bagheta magică
Şi s-a făcut lângă el o floare.
Exact cum a vrut.
Şi de atâta bucurie,
a început să danseze în jurul ei.
Dar floarea...
Nici măcar nu-şi îndreaptă privirea spre el,
nu dansează cu el,
Aproape că nu-i răspunde în nici un fel.

Dacă magicianul îi dă apă – trăieşte
Dacă nu-i dă – moare.
Însă asta nu este de ajuns pentru un magician ca el,
care vrea să-şi dea toată inima.

Ce-i de făcut ?
Pentru că e tare trist să fi singur.

A creat plante de toate felurile,
de toate mărimile,
livezi şi păduri,
câmpii şi lunci
dar nimic.
Toate erau ca prima floare,
Nu răspundeau şi nu reacţionau.

S-a gândit magicianul, ce să fac?
Poate am să creez un animal,
Dar ce fel de animal?
Poate un căţeluş...
Da !da !
Un căţeluş mic şi drăguţ.
Să mă joc cu el,
să mă plimb cu el
şi să meargă lângă mine
şi să alerge în urma mea şi în faţa mea,
iar când mă voi întoarce la castelul meu

defapt...nu la castel...
Unde locuieşte un magician ?
În cetate.

Deci când mă voi întoarce la cetatea mea,
el să alerge înaintea mea
de atâta bucurie.
Şi la amândoi împreună
ne va fi atât de bine.

Pentrucă este tare trist să fi singur.

A facut CIAKC !, cu bagheta magică
şi a apărut lângă el un căţeluş.
Exact după cum a vrut.
A început imediat să aibe grijă de căţeluş,
Ia dat să manânce şi să bea,
L-a măngăiat şi s-au plimbat,
chiar la şi spălat.
A facut totul cu dragoste şi devotament pentru el.

Dar
Dragostea căţeluşului se manifesta
doar prin a sta lângă picioarele magicianului.
Să stea lângă el
şi să meargă oriunde merge şi el.

A văzut magicianul cu tristeţe
că chiar şi un căţeluş
cu care se joacă atât de frumos
şi merge cu el în orice loc
nu-i poate întoarce în aceeiaşi măsură
în care el vrea să dea.
Că el pur şi simplu
nu poate fi prietenul său.
Căţeluşul nu putea aprecia
tot ceea ce făcea pentru el,
ce s-a gândit,
ce a vrut,
ce s-a trudit
în fiecare lucru pe care i la dăruit.

Exact asta îi lipseşte magicianului.

Aşa că a încercat
şi a creat
alte şi alte fiinţe.
Peşti şi târâtoare,
păsări şi animale.
Însă situaţia devenea
din ce în ce mai grea.
Pentru că nimeni din tot ceea ce făcea şi crea
nu-l înţelegea.

Şi este tare trist să fi singur.

A stat magicianul
Şi sa gândit ...şi sa gândit...
Şi deodată a înţeles
că pentru a avea un prieten adevărat,
trebuie să găsească pe cineva
care el însuşi să caute un magician
pe care să-l vrea mult de tot.

Cineva care să ştie să fie ca mine
Să iubească ca mine
Să mă înţeleagă

Să fie ca un magician,
să fie partenerul lui, prietenul lui,
să fie la fel ca el.
Şi să ştie
să înţeleagă ceea ce îi dă magicianul
să poată să-i întoarcă,
adică să facă pentru magician
cum face magicianul pentru el.
Căci şi unui magician îi trebuie iubire
Iubire fără margini,
La fel cum el e gata să iubească.

Şi la amândoi împreună
ne va fi atât de bine.
Pentru că este tare trist să fi singur.

Şi de o dată a scânteiat un gând
în mintea magicianului.

Poate om ?
El poate să-mi fie prieten adevărat .
Să fie ca mine
să iubească ca mine,
trebuie doar să-l ajut.
Şi pe urmă
La amândoi împreună
Ne va fi atât de bine.
Pentru că este tare trist să fi singur.

Dar ca să ne fie bine împreună,
el trebuie mai întâi să simtă
ce este, cum este
să fie singur
Că îi este tare trist să fie fără mine.

Şi iar a făcut magicianul CIAKC !, cu bagheta
Şi sa făcut un loc pustiu şi îndepărtat
Şi în el un om.

Un om care nu simte
că în lume există un magician
care a făcut pentru el pietre, plante şi animale.
Case munţi şi livezi,
Soarele şi Luna,
vântul şi ploaia
şi încă şi încă
şi ce nu....
O lume frumoasă şi plină
în care este chiar şi calculator şi fotbal.
Şi lui îi este atât de plăcut şi de bine,
ce îi lipseşte?

Şi doar magicianul continuă să simtă
că este tare trist şi singur .

Pentru că omul
deloc nu ştie că există un magician
care l-a făcut, care îl iubeşte
care ăl aşteaptă şi îi spune;
La amândoi împreună ne va fi bine,
pentru că e tare trist să fi singur.

Însă
Cum poate un om căruia îi este bine,
pentru că are calculator şi fotbal,
să vrea deodată să găsească un magician
pe care nici măcar nu-l cunoaşte ?
Să vrea să se împrietenească cu el,
să-l iubească,
să fie prietenul lui,
aproapele lui,
şi singur să spună magicianului
VINO
La amândoi împreună ne va fi bine,
Pentru că e tare trist să fiu singur fără tine.

Doar omul cunoaşte
Numai ce se află în jurul lui.
El trebuie să facă ce fac toţi,
să vorbeasc ce vorbesc toţi,
să vrea ce vor toţi,
să nu-i supere pe cei mari,
să ceară cadouri frumos,
calculator sau minge.
Şi cum poate el să ştie că există un magician
Care este trist şi singur ?

Dar atunci,
când a sosit momentul,
magicianul, de departe,
în deplină tăcere,
CIAKC ! cu bagheta .
Şi o voce strigă în inima omului.

Iar omul crede că el singur se gândeşte
şi că el singur caută ceva
şi nu ştie că magicianul
el este cel care-l strigă dinăuntru
VINO
La amândoi împreună ne va fi bine
pentru că sunt tare trist singur, fără tine.

Şi atunci,
magicianu face încă un CIAKC ! cu bagheta,
Şi omul simte deodată
Aaaa.....magician !

Şi începe să se gândească la el,
Că împreună ne va fi bine
pentru că este tare trist să fi singur
fără magician.

Încă un CIAKC !
Şi omul simte în inima lui
că undeva există un turn magic,
un turn plin de bunătăţi,
un turn plin de comori
în care îl aşteaptă un magician.
Şi numai acolo, împreună, le va fi bine
Pentru că la amândoi le este tare trist să fie singuri.

Însă
unde este acest turn ?
Cum se poate ajunge la el?
Care este drumul ?
se întrebă ăe sine
trist şi confuz.
Cum îl întâlnim pe magician.

Tot timpul aude în inimă
CIAKC !
Până într-atât încât nu poate să adoarmă,
îşi închipuie magicieni, şi turnuri...
până într-atât încât nici nu poate să mănânce.

Dar aşa se întâmplă când vrem ceva foarte mult.
Şi căutăm şi nu găsim.

Şi este tare trist să fi singur.

Şi pentru ca omul să fie la fel ca magicianul,
Înţelept, mare, generos şi bun la inimă,
iubitor şi prieten,
el trebuie să înveţe să facă minuni,
cum ştie magicianul.
Pentru a fi la fel ca magicianul
omul trebuie singur să ajungă la asta.

De aceea magicianul l-a adus
uşor şi în secret,
pe ascuns şi cu blândeţe,
la o carte magică,
la o carte mare şi veche
numită
cartea ZOHAR.
Şi iată drumul
Drumul spre turnul măreţ.

Iar omul se grăbeşte
repede, repede
să-l întâlnească pe magician,
să întâlnească prietenul
şi să-i spună
VINO !
Împreună ne va fi bine,
Pentru că este tare trist să fi singur.

Însă în jurul turnului
un zid înalt
înconjurat de mulţi gardieni
care îl împing înapoi
şi nu-i lasă nici o şansă
să fie împreună, să le fie bine.

Omul a disperat.
Magicianul se ascunde departe în turn.
Porţile sunt încuiate,
turnul este înalt
iar gardienii îl împing înapoi.

Nimeni nu iese şi nimeni nu intră.
Ce va fi ?
Cum vom fi împreună ca să ne fie bine ?
Pentru că este tare trist să fi singur.

Dar de fiecare dată când se simte slăbit şi disperat,
simte deodată CIAKC !
în inima lui.

Şi atunci iar aleargă
şi caută
cum să treacă de zid, cum să treacă de gardieni,
şi nu contează ce va fi.
Să spargă porţile şi să intre în turn,
să se urce, să se caţere, să se înalţe
pe treptele scării
şi să ajungă la magician.

Iar când i se sfârşesc puterile
şi nu mai simte în inima lui nici un CIAKC,
el strigă către magician din adâncul inimii,
din toată durerea lui ;

De ce mă chemi la tine în zadar ?
Unde eşti ?
Eu sunt singur !

Iar dacă omul are răbdare,
Atunci din toate respingerile şi toate loviturile,
Devine mai curajos, mai puternic şi mau înţelept
şi învaţă singur să facă
tot felul de minuni şi miracole
şi învaţă tot felul de tricuri
cum numai magicienii ştiu să facă.

Şi din toate lucrurile din lume
el vrea acum cel mai mult
să fie cu magicianul.
Să-i vadă faţa,
Pentru că numai cu el îi va fi bine.
Şi chiar dacă îi vor da toate lucrurile din lume
fără magician, el va fi singur.

Şi atunci,
când simte că nu mai rezistă fără el,
se deschid porţile turnului înaintea sa.
Iar magicianul....magicianul lui....
se grăbeşte spre el şi îi spune;
VINO
Amândoi împreună ne va fi bine,
pentru că este tare trist să fi singur.

Şi de atunci
ei sunt prieteni credincioşi,
prieteni buni,
prieteni iubiţi,
căci nu există o plăcere mai mare decât aceasta
de aşi face unul altuia aceleaşi miracole
pentru tot deauna,
în veci vecilor.

Şi le este atât de bine şi de minunat împreună,
încât nu îşi amintesc
nici măcar câte o dată,
cât de trist le-a fost când au fost singuri.

Iar cine simte adânc în inima lui
CIAKC!
Este un semn că magicianul îl cheamă
Şi-i spune
VINO
ÎMPREUNĂ NE VA FI BINE .

Tradus de Simona Riven