Există o contradicţie în ce priveşte suferinţa. Dacă i se trimit Omului suferinţe din partea Creatorului şi trebuie să credem că El este Bun şi Binefăcător, atunci desigur că suferinţele sunt spre binele omului.

Şi atunci cum de ne rugăm ca Creatorul să ridice de pe noi suferinţa-yisurim, dacă ni le trimite spre binele nostru, însă trebuie să ne rugăm ca acestea să dispară.

Şi trebuie să ştim, că suferinţa vine doar cu scopul de a-l corecta pe om şi nu ca să le simţim pană la nesfarşit, pană vor dispare de la sine. Ci scopul lor este doar a-l trezi pe om spre procesul de corectare - Tikun.Ca să fie demn de a primi Lumina Creatorului-Ohr haŞem.

Rolul suferinţelor este acela de a îndulci, înmuia corpul. Precum scrie textul înţelepţilor: „aşa cum sarea îndulceşte carnea, tot astfel durerile înmoaie corpul, îndulcesc pe om”---mah melah mamtik et habasar, kach yisurim memarkim et haguf, matikim otoh.

Şi chestiunea rugăcinii a fost Corectată, ca să ia locul suferinţelor, adică, şi rugăciunea acţionează înspre îndulcirea corpului. Iar Tfilah, rugăciune, se cheamă Calea Torei, şi nu Calea Suferinţelor, căci omul care are de suferit, dacă pe acel loc al suferinţei începe imediat să se roage, deci să adune puteri şi discernămant, înţelegere a faptului că aici este locul bolii sale - vasele necorectate,ideile nealiniate spre a dărui.

Dacă va descoperi rapid de ce simte durere în fiecare din aceste locuri, şi dinăuntrul lor, se roagă la început pentru perceperea cauzei pentru care îi sunt date suferinţele, cum să le corecteze; deci el cere forţe şi ştiinţă cum este potrivit să înalţe rugămintea-bakaşah. Atunci înseamnă că a folosit suferinţele în modul cel mai util şi corect. Ca şi în cazul bolilor, unde simte omul durere, acolo este semnul bolii, şi nu este voie să iei fără gand o pastilă pentru a anihila durerea, caci atunci nu se poate ştii de unde vine boala şi cum să o vindecăm la timp, ca să nu murim.

Astfel, suferinţele pătimite de om sunt semne venite de la Creator, că Nu este nimeni în afară de El---Ein od Milevadoh. Şi omul este obligat să cerceteze de ce se simte rău, şi la urma urmelor să ajungă la supliciu ca El, Creatorul să îl corecteze, şi atunci vor dispare suferinţele. Şi nu trebuie să ţipe fără înţelegere, să fie dezlegat de dureri. Căci Creatorul i le-a trimis în mod special, cu intenţia de a-i arăta locul care necesită corectarea. Dacă omul se plange cerandu-I să fie eliberat de suferinţe, el dă cu piciorul în ceea ce i-a oferit Creatorul ca loc de străduinţă.

Şamati, articolul 103, קיג

Articolul a fost tradus de Dr. Clara Mendel